Centrul de echitatie Diana - Rasnov

Rasa "Pur Sange Arab"

Centrul de echitatie Diana - Rasnov

Un adevarat print al hergheliilor, pur sangele arab fascineaza prin frumusetea sa exceptionala, prin temperamentul inflacarat, dar si prin prestanta. Insa calitatile sale nu sunt doar de ordin estetic, fiindca acest cal se face remarcat deopotriva pentru eficienta si robustete! La origine, pur sangele arab este calul de razboi si de vanatoare al beduinilor, care l-au selectionat cu grija pentru a fi deopotriva eficient, rezistent si rapid. "Nasterea" rasei a avut loc, se pare, in zona Asiei Centrale, de unde, prin intermediul persilor, acesti

cai au ajuns in secolele IV-VI e.n. in peninsula araba. O alta versiune ar fi domesticirea cailor salbatici prinsi din desert in Egipt, de catre soldatii regelui Solomon (974 i.e.n.)

Originea rasei

Astazi, este recunoscut unanim ca areal de formare a rasei, Podisul Nedjed, zona controlata de tribul Vahabitilor, care prin oazele sale, a oferit conditii optime de dezvoltare a rasei. O mare importanta in dezvoltarea rasei a avut-o chiar profetul Mahomed, care specifica in Coran ca, cine se ingrijeste de aceasta rasa de cai va avea accesul asigurat in Paradis, prin urmare, cresterea si ameliorarea calului Arab este considerata de musulmani drept o datorie sacra.
Sensibil la frumusete, poporul arab a privilegiat criteriile estetice, cu scopul de a obtine, pe de o parte, un cal perfect (arab safinah), iar pe de alta, un cal predominant rapid si robust (arab jawad). Odata cu campaniile de cuceriri, arabul isi face aparitia in Europa prin secolul VII. Treptat, hergheliile isi vad crescand efectivele cu acesti cai care incep sa fie folositi, gratie celebritatii lor, in hipodromuri. Mandru sprinter al desertului, acest cal probeaza asemenea calitati incat este folosit inclusiv pentru a crea si a stabiliza alte rase, precum pur sangele englez si anglo-arabul. "Invidiat" pentru succesul si carisma sa, arabul este inlocuit, ulterior, in curse, cu pur- sangele englez.
Dar, din fericire, pasionatii rasei au asigurat perenitatea acesteia, prin conservarea celor mai bune linii de sange, asigurandu-se astfel o descendenta excelenta.

Liniile de sange

Exista mai multe linii de sange in ceea ce priveste constituirea rasei si, ca atare, mai multe tipuri de cai arabi. Astfel, putem vorbi despre liniile: Koheilan- este vorba despre cai masculini si puternici, spre deosebire de Saqlawi care sunt cai gratiosi, eleganti, o adevarata intruchipare a frumusetii si a rafinamentului, stralucind in show-urile ecvestre; Dahman- despre acesti cai se spune ca ar fi descendentii cailor Regelui Solomon, cuvantul "dahman" insemnand "negru" sau "inchis"; Kuhaylan- crescuta la origine de familia Al Khalifa din Bahrein, de la sfarsitul secolului XVIII, aceasta linie este reprodusa inca in aceasta tara; Abbeyan- aceasta linie de sange a rezultat din Saklawiyah fiind o extrema a acesteia, beduinii obisnuind sa denumeasca acesti cai cu ambele apelative: Saklawiyah-Abbeyan, inca de la inceputul secolului trecut; Hadban- o familie interesanta de cai, din punctul de vedere al cresterii, cei mai frumosi cai egipteni rezultand din armasarii Hadban precum Nazeer, Ibn Rabdan, Hadban Enzahi. In fine, o alta linie de sange este Mouniqi, acesti cai avand o conformatie masiva, osoasa, tipica pentru curse.

O morfologie iesita din comun

Datorita vechimii rasei, precum si a selectiei riguroase, exemplarele au un grad foarte mare de omogenitate.Talia pur-sangelui arab se situeaza intre 1,45 si 1,55 m, iar greutatea sa atinge 450 kg. Formatul corporal lateral este tipic, patrat. Roba poate fi vanata, murga, balana, dar cea mai dorita si mai rara culoare este cea neagra. Greabanul trebuie sa fie puternic si bine conturat, iar coama bogata. Crupa este scurta, „imbracata" in musculatura, coada prinsa sus, toracele profund, ceea ce ii asigura o excelenta functie respiratorie si o eficienta maxima. Articulatiile sunt si ele puternice si bine conturate. Picioarele trebuie sa fie dure, puternice, iar tendoanele rezistente. Capul este mic, uscativ, de forma usor conica, cu frunte larga, patrata, profil usor concav sau drept, ochii foarte expresivi, cu arcadele orbitale proeminente, narile sunt mari si largi. Urechile dau insa toata expresia acestui cal. Sunt mici, purtate vertical, foarte mobile, varfurile lor fiind in forma de semiluna. O caracteristica a rasei o reprezinta coada purtata vertical in repaus si departata mult de fese in timpul mersului.

Mandru si rezistent

Timpul i-a intarit temperamentul. Supus la probe dure, strabatand desertul, suportand o clima aspra, infruntand caracterul razboinic al beduinilor, uzandu-se pe pistele de curse, arabul a dobandit si conservat, de-a lungul secolelor, o vitejie, o rezistenta si o anduranta notorii. In schimb, docilitatea nu ii poate fi castigata imediat.
"Sa intelegi inainte sa te supui" pare sa fie deviza sa !